Zvonul, mereu seducator

Când informatia pentru angajati se confrunta cu sincope, circuitele informale suplinesc tacerea sau evitarea managementului de a comunica – si asa apar zvonurile.

Aparitia unui zvon este asadar circumstantiala. Adesea, este insotit de o multime de dovezi, da sens unui numar mare de fapte pe care nu le-a explicat nimeni si isi gaseste ecou in constiinta noastra. Validarea pe care zvonul o aduce intuitiilor, sentimentelor si parerilor noastre explica de ce chiar si zvonurile mai putin plauzibile evolueaza cu succes.

Beneficiile psihologice ce decurg din adeziunea sau participarea la zvon justifica faptul ca nu suntem exigenti cu aspectul lor plauzibil: atunci cand aflam un zvon ce confirma un sentiment al nostru foarte inradacinat, spiritul critic se atenueaza, afirma Jean-Noel Kapferer in lucrarea “Zvonurile” (2006).

Sa nu mai fim surprinsi! Zvonul furnizeaza un sistem explicativ coerent si satisface nevoia de ordine in intelegerea fenomenelor care ne inconjoara. Transmis exclusiv pe cale orala, devine din ce în ce mai convingator, in acelaşi timp cu amplificarea datelor pe care le contine. Tocmai de aceea ne seduce.

“Viata” din organizatie a fost mai mereu favorabila zvonurilor, deoarece acestea apar cand oamenii nu participa la evenimente si la decizii care ii privesc direct. Majoritatea salariatilor se gaseste exact in acesta situatie: totul in ceea ce ii priveste se hotaraste fara ei. In general, sunt anuntati dupa ce hotararea a fost luata: inchiderea companiei, concediere, schimbarea sediului social, procentul de crestere a salariilor, marirea primelor, promovari, angajari. Compania reprezinta un templu al secretelor. Si, cu cat mai multe secrete, cu atat mai numeroase zvonurile. Asa scria Kapferer in 2006. Suntem in 2023 si ne regasim fix in aceasta situatie. Si suntem surprinsi si oripilati. Serios?

Ce avem impotriva zonurilor? De ce ne ferim sa intelegem cauzele si sensul aparitiei lor?

Ne gandim poate ca daca am fi mai prezenti (si nu ma refer la a tine oamenii fizic de mana), daca am practica leadership autentic, daca, pe scurt, am asculta mai mult, daca am tine mai putine discursuri unidirectionale, nu s-ar mai face atat de multe presupuneri?

Acesta este un raspuns extrem de plauzil si poate de aceea suntem atat de vehementi impotriva ideii de zvon: este un bun indicator al unui management… cu loc mult de mai bine. Sau, daca e mai comod asa, este un bun indicator despre “de ce nu se comunica” ;).

Zvonul este de fapt modalitatea de exprimare si de actiune asupra mediului inconjurator. Este si un mecanism de aparare, de reglare a emotiilor. Asadar, haideti sa respiram constient, atat cat putem, sa ne fixam bine picioarele (si mintea) pe un mediu stabil, fiindca urmeaza niste afirmatii dure:

> Zvonurile sunt inevitabile.
> Reprezintă produsul structurii sociale si al relatiilor de putere.
> Constituie un excelent barometru pentru climatul organizational.

Zvonul a fost aproape intotdeauna perceput ca un fals, o informatie fantezista sau irationala. Va propun un exercitiu de memorie: cate dintre zvonurile pe care le-am auzit au sfarsit prin a se confirma? Exact la fel si in cazul meu 🙂

Pentru ca zvonul nu este neapărat o informatie falsa, ci, prin excelenta, neoficiala. El exista chiar si atunci cand informatia oficiala a fost difuzata la timp. Dar ce “ni se spune” este mereu controlat, pe cand zvonul constituie o informatie paralela, deci cu mai putine sanse de control.

Sigur, exista zvonuri si zvonuri. Stim cu totii, unele au dus la disparitia unor companii care pareau indestructibile, altele ne-au provocat o mare doza de ras. Ce face diferenta intre aceste doua extreme? Va rooog, inainte de a zice cu voce tare “comunicarea”, sa ne uitam si la chestiuni mai concrete – si de aici va las pe voi sa va ganditi la exemple.

Te invit revii pe blog pentru alte teme actuale din Employee Experience si Customer Experience. Iar daca vrei sa lucram impreuna, poti sa ma contactezi.