Comunicarea, “desertaciune a desertaciunilor”
Mai aud din cand in cand, atunci cand nu merge bine “treaba”, ca, de fapt, “e doar o problema de comunicare”.
Cateodata, se mai intampla sa se ceara “cosmetizarea” comunicarii. Si nu in sensul de a scrie corect si bine, ci de a transmite exclusiv continuturi care “dau bine”, chiar daca nu sunt chiar reale.
Apoi, se mai dau din cand in cand niste agende si niste pixuri de la companie.
Si, uneori, se transmit “news”, pe mail sau pe Intranet: ce evenimente se mai fac, ce activitate se desfiinteaza, achizitii noi, promovari… de obicei vinerea, ca vine weekendul si pana luni se mai linistesc intrebarile.
Asa se face comunicarea! Inca, da. Si tot asa devine comunicarea o modalitate facila de a trece cu vederea prea usor hibele reale ale organizatiei.
Lipsa de resurse, derapajele de comportament, informatiile fragmentate, lipsa si / sau refuzul conversatiilor, neatingerea obiectivelor se “intampla” din cauza “comunicarii”.
Cum este o astfel de abordare?
Riscanta pe termen scurt. Foarte riscanta pe termen mediu si lung. Si nu vorbesc de un risc calculat, ci de unul imatur.
Nu e doar despre consistenta si profesionalismul domeniului comunicare (asta n-ar fi dureros decat pentru aceia care si-au petrecut viata studiind pe bune, deci putem trece cu vederea 🙂 ), cat mai ales pentru organizatiile care practica aceasta maniera de a ignora esentialul, facand din comunicare tapul ispasitor.
Si imi pare rau ca trebuie sa o zic, dar stiu din proprie experienta ca, dupa ce doare, adevarul lumineaza: aceasta situatie apare, de obicei, cand managementul organizatiei functioneaza defectuos. Nici asta n-ar fi foarte grav daca am accepta ca a venit timpul schimbarii.
Inca ma mai mir (mi s-a spus ca e semn bun daca mai sunt lucruri care inca ma mira, e loc de crestere) ca exista voci care pun semnul egal intre comunicare si manipulare. Inca ma mai mir ca, desi depistati cei care cred si fac asta, sunt tolerati in organizatii.
Am uneori sentimentul ca atunci cand vrem sa ascundem probleme reale, incepem “sa comunicam”. Despre altceva, bineinteles.
Atentie, fara abordarea organizatiei in ansamblu si fara sustinere reala in concret nu se poate vorbi despre comunicare. Spuneti-i cum vreti voi, dar nu-i mai ziceti comunicare, e un fel de blasfemie, zau asa!
Dragii mei! Imaginea nu este ceva inefabil care se coboara in mod injust asupra organizaţiilor, ci consecinta unor deficiente reale, dar nerecunoscute, ignorate sau ascunse.
Cum am putea crede ca acestea pot fi inlocuite sau remediate doar prin comunicare? Cum? Si mai ales, de ce? Cui i-ar servi o astfel de abordare?
Vreti oameni performanti si activitati profitabile? Da, sigur ca vreti, toti vrem.
Va amintiti ce a facut Iisus cand a intrat, smerit, in Cetatea Ierusalimului si a vazut ce se intampla acolo (ca tot suntem in sezon). A facut ordine. Uneori, duhul blandetii nu functioneaza, nu este recunoscut.
Si atunci… la treaba!
Organizati activitatea, selectati oamenii potriviti, evaluati-i corect, acordati-le suportul necesar, fiti cu ei. Recunoasteti cand gresiti, ca greseala este normala daca nu se repeta, corectati si continuati.
Si cand toate acestea vor fi parte din climatul si din cultura organizationala, nu va mai fi nevoie sa construim artificial comunicarea. Pentru ca nu ne vom mai contrazice, vom fi coerenti si consecventi, vom avea incredere unii in ceilalti, vom sti sa vorbim, sa ascultam, sa conlucram. Si rezultatele vor fi pe masura.
Un plan de comunicare aduce claritate, nu confuzie. Altfel, ramanem in intunericul… comunicarii desarte!
Sa fie lumina, asadar!
Te invit revii pe blog pentru alte teme actuale din Employee Experience si Customer Experience. Iar daca vrei sa lucram impreuna, poti sa ma contactezi.